Motivul pentru care am ajuns inițial la Razvan a fost teama și anxietatea generată de autoritate, în special cea parentală. Ea nu apăruse brusc sau cu puțin timp înainte de prima ședință, s-a suprapus însă peste o perioadă extrem de stresantă – examenul de rezidențiat; iar împreuna s-au potențat enorm. Am abordat si aspectul anxietății de performanță (termen pe care l-am conturat si definit pe parcursul colaborării) – teama de a nu greși, de a face totul perfect, caracteristică antrenată și cultivată încă din copilărie. Odată ce am început colaborarea am obiectivat și alte aspecte pe care voiam sa le îmbunătățesc, printre ele numărându-se gestionarea situațiilor anxiogene respectiv a gândurilor și emoțiilor care vin odată cu ele, comutarea cât mai facila între activități, dar și relaxarea si detensionarea mentală.
Am identificat împreună problemele și nemulțumirile in ansamblul lor respectiv implicațiile acestora. Obiectivele pe care le-am generat au fost personalizate și strict adaptate nevoilor mele. Mai exact, să mă detașez constructiv față de evenimentele care nu îmi permiteau să evoluez, să adopt o abordare cât mai eficientă asupra pregătirii pentru examen și să învăț ce înseamnă competiția doar în raport cu mine. În plus, un alt obiectiv cu impact asupra mai multor aspecte ale vieții mele a fost acela al detașării constructive, sănătoase, față de tot ceea ce nu este în controlul meu.
Am colaborat și colaborăm în continuare ori de câte ori simt că este nevoie. Ne-am întâlnit la diferite intervale de timp, de fiecare dată adaptând numărul ședințelor și frecvența acestora nevoilor și obiectivelor propuse.
Îmi place foarte mult abordarea holistică adoptată de Răzvan – fiecare obiectiv, fiecare persoana are nevoie de un mod de abordare personalizat. În cazul meu, am folosit transe, proiecții, antrenament pentru performanță, dar și modalități de relaxare – fiecare dintre ele răspunzând unei probleme și obiectivelor stabilite.
Rezultatele sunt mai mult sau mai puțin palpabile; de multe ori schimbarea apare lent, în timp, fără să îți dai seama imediat de acest lucru. Am învățat să îmi analizez mai bine gândurile, trăirile, emoțiile. Am reușit să înțeleg în ce punct mă aflu și unde vreau să ajung; apoi treptat mi-am însușit și „uneltele”. Am înțeles și am exersat acceptarea ca punct de pornire în evoluția mea.
Nu în ultimul rând, am exersat variate moduri de gestionare a situațiilor anxiogene și a gândurilor care apar ca o consecință a lor, precum și comutări cât mai eficiente între sarcinile pe care trebuie să le îndeplinesc.
Andrei Voicu, Medic Rezident Neurochirurg
